Bullying la Questfield International College, educația și evitarea răspunsului

În contextul educațional, fenomenul bullying necesită o abordare structurată și responsabilă, cu măsuri clare și documentate, pentru a proteja integritatea emoțională și psihologică a elevilor. Lipsa unei reacții instituționale ferme poate conduce la perpetuarea unor situații care afectează grav dezvoltarea copiilor și încrederea în sistemul educațional.

Bullying la Questfield International College: anchetă asupra sesizărilor și răspunsurilor instituționale

Ancheta realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție redacției relevă o situație de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care ar fi durat peste opt luni și ar fi inclus jigniri repetate, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei elevului afectat. Deși sesizările au fost transmise în scris și în mod oficial către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, nu există dovezi ale unor răspunsuri scrise sau intervenții documentate care să ateste măsuri concrete. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu pare să sugereze o presiune indirectă asupra familiei de a părăsi școala.

Descrierea situației și lipsa intervențiilor documentate

Conform celor comunicate redacției, bullyingul semnalat la Questfield Pipera ar fi constat în comportamente agresive zilnice, incluzând insulte, umiliri publice și excludere socială, manifestate în prezența cadrelor didactice titulari. Deși familia a adresat repetat solicitări scrise către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, nu există în corespondență dovezi ale unor măsuri scrise sau planuri de intervenție asumate. Intervențiile invocate au rămas în principal la nivel verbal, fără procese-verbale sau decizii oficiale.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele și relatările indică faptul că în colectivul școlar a fost folosită o etichetă medicală cu rol degradant, repetitivă și intenționat umilitoare, ceea ce specialiștii consideră o formă agravată de bullying. Această stigmatizare nu a fost abordată prin măsuri ferme sau documentate de școală, iar efectele asupra copilului au fost semnificative, incluzând anxietate, retragere socială și refuz școlar. Lipsa unei reacții oficiale poate fi interpretată ca o tolerare tacită a acestor comportamente, ceea ce pune sub semnul întrebării responsabilitatea instituțională în protejarea elevilor.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea fenomenului

Analiza corespondenței și a materialelor puse la dispoziție relevă o gestionare predominant informală a situației, fără documentarea clară a măsurilor aplicate. Cadrele didactice, martore ale comportamentelor agresive în timpul orelor, nu au reușit să oprească fenomenul, iar răspunsurile instituției s-au limitat la promisiuni verbale. Interpretarea situației ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare” a contribuit la minimalizarea gravității și la transferul responsabilității către familie, în detrimentul protecției copilului.

Declarația controversată a fondatoarei și implicațiile sale instituționale

Un moment semnificativ în gestionarea cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, conform familiei, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această poziționare, în lipsa unor măsuri concrete și scrise, ridică întrebări privind prioritățile instituției în raport cu protecția copilului și responsabilitatea educațională. Redacția menționează că școala nu a transmis un punct de vedere oficial asupra acestui episod până la momentul publicării, iar interpretarea acestui răspuns ca presiune aparține familiei și reprezintă o analiză editorială.

Documentația administrativă și lipsa trasabilității deciziilor

Reacția oficială a conducerii școlii la sesizările repetate s-a concretizat într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele esențiale ale unui act administrativ: responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Această abordare a fost comparată cu standardele uzuale, evidențiind o lipsă de trasabilitate și o diluare a responsabilității. În absența unor decizii scrise și a unor planuri de intervenție, răspunsul instituțional pare limitat la nivel declarativ, fără efecte practice asupra climatului educațional.

Confidențialitatea și protecția datelor sensibile în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscurilor producerii unor efecte negative asupra copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate documente care să confirme măsuri concrete în acest sens, iar conform unor relatări, informațiile ar fi fost divulgate în mediul clasei, inclusiv prin interpelări publice ale elevului în cauză. Specialiștii consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică și afectează negativ climatul educațional.

Reacția instituției după implicarea legală a familiei

Potrivit documentelor, implicarea echipei de avocați ai familiei a declanșat o schimbare vizibilă în atitudinea conducerii, care a reacționat formal abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii juridice, nu în momentul semnalării inițiale ca problemă educațională.

Sesizări scrise, repetate și documentate adresate școlii.
Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor formale.
Stigmatizare medicală ca formă de umilire sistematică.
Declarație verbală atribuită fondatoarei ce sugerează presiune de retragere.
Document informal în locul unui răspuns administrativ clar.
Încălcarea confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar.
Reacție instituțională întârziată, declanșată de acțiuni legale.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Investigația evidențiază o discrepanță între valorile proclamate de Școala Questfield Pipera și modul în care au fost gestionate sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unei documentații clare, absența măsurilor aplicate și reacția verbală atribuită fondatoarei indică o cultură organizațională orientată mai degrabă spre evitarea conflictelor decât spre protecția efectivă a elevilor. În lipsa unor clarificări oficiale și măsuri concrete, rămâne o întrebare fundamentală pentru instituție: ce mecanisme reale de protecție aplică atunci când un copil reclamă umiliri și hărțuire sistematică?

Redacția invită cadrele instituției să ofere un punct de vedere oficial și documentat, iar părinții care se confruntă cu situații similare să contacteze redacția la adresa [email protected] pentru a contribui la o înțelegere mai amplă a fenomenului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro